O seducătoare poveste de dragoste din zilele noastre, de un erotism când senzual, când cerebral, un „război” fără învins şi învingător. Un spectacol tulburător care ne poartă din amintiri în fantasme şi de aici în real.

Un cuplu modern de îndrăgostiţi e pe cale de a fi dezbinat de către un intrigant, intrigantul… fiind una şi aceeaşi persoană cu îndrăgostitul. Sfâşiat între iubire şi orgoliu, ca un personaj shakespearian, eroul, un politician aflat într-un moment de glorie descoperă că orgoliul însingurează, iar sărbătoarea nu are sens decât împărtăşită. Gestul disperat al bărbatului care îşi calcă în picioare demnitatea spre a nu se despărţi de femeia iubită este urmat, în pandant, de gestul similar, disperat al ei.

CRONICI

„Sonată pentru saxofon şi Eva este o piesă despre iubire, despre lupta între două caractere tari şi personalităţi accentuate, care se apropie şi în acelaşi timp se distanţează (...) Replici scânteietoare, tălăzuiri de stări ca într-o înaintare de valuri, forţă şi spumă, flux şi reflux, cei doi iubiţi, Eva şi Alex se biciuie unul pe altul, transformând tandreţea în trădare, iubirea în ură, emoţia în răceală premeditată, căinţă în cinism.”

Magdalena Popa Buluc, Curentul

„Spectacolul, susţinut cu energie şi inventivitate de cei doi actori, s-a menţinut bine, atrăgând constant un public foarte participativ, atent la nuanţele subtile sau mai puţin subtile ale jocului bărbat - femeie şi invers. Dramaturgul a ştiut să dozeze substanţa conflictului, turnând şi puţină apă de trandafir, pe alocuri, pentru respiro.”

Nicolae Prelipceanu, România liberă

Premii

Textul a obţinut în anul 2002 Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti.