|
Un profesor aflat într-o căutare romantică, pe urmele lui Alexandru Macedon, nimereşte în jungla presei româneşti interbelice. Prin ciocnirea dintre două lumi diametral opuse, Mihail Sebastian reuşeşte să construiască o satiră plină de vervă. O cuceritoare poveste de dragoste, în mijlocul unei lumi fără scrupule, nu foarte diferită de cea în care trăim.
Puternicul om de afaceri Grigore Bucşan pregăteşte o mare lovitură financiară în domeniul cerealelor. Pentru a-şi atinge scopul corupe miniştrii, mituieşte ziarişti, mânuieşte destine. Întâmplător însă îşi intersectează traiectoria socială cu modestul, cinstitul şi visătorul profesor de istorie Alexandru Andronic, fascinat nu de bani, nu de putere ci de... Alexandru Macedon. Ce alt final decât o adevărată “lovitură de teatru” poate avea o asemenea întâlnire, când între cei doi intervine şi o femeie frumoasă?
CRONICI
“Ultima oră are o distribuţie de zile mari în care Mircea Albulescu, Gheorghe Dinică, Claudiu Bleonţ, Marin Moraru şi Ilinca Goia demonstrează din nou profesionalismul şi desăvârşitul talent al adevăratelor vedete şi valori din Naţionalul bucureştean.
Ultima oră este un spectacol realist de teatru, cu modernitate conceput, de mare rezonanţă pentru actualitatea zilelor noastre, un spectacol ce trebuie vizionat, pentru că oferă o reală bucurie oricărui iubitor al teatrului.”
Ileana Lucaciu - Timpul liber
“Un spectacol ca o ştire din ziar, cum spune regizoarea. Bucureştiul interbelic al lui Sebastian, văzut prin ochii oamenilor din presa vremii, a intelectualilor, a oamenilor politici şi a bancherilor, seamănă ca două picături de apă cu cel de astăzi. Interpretarea este modernă, plină de dinamism, respectând însă spiritul vremii şi al scrierii lui Sebastian.(...) În ceea ce-i priveşte pe “regi”, adică pe actori, ei sunt la mare înălţime.”
Irina Budeanu - ABC
„Negocieri” demne de tradiţia „şantajul şi etajul”, vânzări şi cumpărări pe sume fabuloase aruncate ca la poker, pentru a bara ieşirea adevărului la iveală, mecanisme bine unse ale coruperii, manipulări mai elegante şi mai brutale „scandaluri” aranjate şi anticipat „mediatizat” - toate acestea sună teribil de familiar (...). Până la gânduri mai amare, spectatorii îşi exprimă bucuria de a urmări noua montare. Că este aşa, a dovedit-o şi mulţimea aplauzelor ce au însoţit replici sau ieşiri din scenă ale personajelor şi râsetele pline de satisfacţie - atunci când candoarea, ingenuitatea par mai eficiente decât vigoarea rechinilor şi elasticitatea lichelelor (şi deci binele învinge, paradoxal, răul). Măcar la teatru!”
Natalia Stancu - Curierul Naţional
|
