„...o idee excelentă de revitalizare a dramaturgiei „bătrâne" (...) un spectacol atipic pentru Teatrul Naţional".

Ileana Lucaciu, Timpul liber

„un basm pentru adulţi, care "te prinde" şi te poartă înapoi, în copilărie, în candoarea şi feeria tărâmurilor de altădată".

Evenimentul zilei

„Un spectacol-bucurie pentru chiar toate vârstele. (...) Modern fără a i se altera clasicitatea. Muzică şi vers, pantomimă, dans şi rostire curată. Actori care fac plăcerea jocului contagioasă. Culoare, multă culoare. Şi armonie. Tandreţe şi umor cât cuprinde. Şi / dar în primul rând: fantezie. Fantezie riguros condusă".

Marina Roman, Time Out Bucureşti

„(...) într-o astfel de teatroterapie (...) mi-aş lua publicul de mână şi l-aş plimba aşa - o zi pe săptămână - la câte un spectacol. Şi aş începe cu un basm: „Sânziana şi Pepelea", spectacolul de la Naţional, în regia lui Dan Tudor.  Încântarea provine din faptul că „Sânziana şi Pepelea" pare a fi un „Cum vă place" românesc".

Alexandra Orban, Teatroterapie cu Sânziana si Pepelea, Vreau bilet.ro

„am fost martorul unui spectacol încântător, care m-a cucerit din prima clipă. Dacă-i feerie, feerie să fie, aşa că regizorul a apelat la mijloace de expresie specifice zilelor noastre, realizând în ultimă instanţă o minunăţie de spectacol". Dan Bârladeanu, Flacăra

„(...)o distribuţie de o splendidă omogenitate şi o răvăşitoare diversitate interpretativă".

Paula Romanescu, Viaţa medicală

„Spuneam cândva despre Dan Tudor că este printre puţinii oameni de teatru din noua generaţie care au vocaţia comediei în formula apropiată de caricatura enormă pe care o practică Horaţiu Mălăele. El preferă textele consacrate pe care le răstălmăceşte asemenea copiilor care desenează barbă şi mustăţi pe portretele autorilor din manualele şcolare. (...) Atitudinea se dovedeşte creatoare, la nivelul atins de Dan Tudor. În tehnica lecturii a rebours, el obţine remarcabile efecte de noutate. (...) Muzician şi actor deopotrivă, Dan Tudor ştie că se află în faţa unei "operete" şi se plasează exact în secolul al XIX-lea, pe vremea lui Alecsandri când nu se putea concepe o reprezentaţie teatrală fără muzică. (...) Ingenios, regizorul va culege din Sânziana şi Pepelea textele scrise pentru muzică şi bine face pentru că obţine succes de public. Ca şi în cazurile anterioare, se joacă frumos cu textul şi, important, îi contaminează şi pe actori".

Mircea Ghiţulescu,  Ramuri