O piesă autobiografică, o viziune lucidă, puţin cinică, despre viaţă şi moarte, despre iubire şi căsnicie, despre părinţi şi copii, despre sănătate şi boală, despre prietenie, egoism şi generozitate. Şi despre teatru şi dramele lui contemporane. Un umor exploziv, o replică strălucitoare şi o eleganţă verbală rar întâlnită.

Pe masură ce asistă la dezmăţul fiicelor, la eşecul fiului, la presiunile prietenului, la reproşurile amantei, la resentimentele fostei soţii şi, nu în ultimul rând, la dezastrele instalaţiilor menajere, un cunoscut autor dramatic îşi scrie piesa.
Egoistul, un spectacol în care Jean Anouilh se pare că şi-a ascuns biografia sub chipul maestrului Radu Beligan.

CRONICI 

„Anouilh nu ezită să fie ironic, să radiografieze, lucid şi neiertător, relaţiile dintre soţ şi soţie, dintre prieteni, dintre părinţi şi copii, atunci când ele se bazează pe meschine interese băneşti, aşa cum se întâmplă, din păcate, în nenumărate cazuri”.

Octavian Sava, Cronica Română