O monumentală frescă istorică, un spectacol despre credinţă şi putere, despre patimă şi voinţă neînfrântă renaşte din verbul răscolitor al uneia dintre cele mai frumoase pagini romantice ale dramaturgiei româneşti. Celebrele replici ale lui Delavrancea răsună din nou pe scena Teatrului Naţional, în rostirea unei noi şi inspirate generaţii de artişti.


“Regia lui Dan Piţa este întru totul remarcabilă. Piţa nu apelează la experimente sau la posibilităţi tehnice de ultimă oră pentru a tăia şi reconstrui textul, pentru a-l trata în cheie modernă, parodică ori futuristă, ci foloseşte toate acestea pentru a crea un spectacol grandios, “o frescă istorică monumentală” - cum sună chiar prezentarea oficială a spectacolului. Muzica lui Adrian Enescu se insinuează firesc şi accentuează momentele de mare dramatism, (…), costumele, armele, armurile sunt impecabile, strălucitoare, fastuoase, mişcarea scenică, secvenţele de luptă, mulţimea figuranţilor, dozarea fină a luminilor, sonorizarea fără cusur dau, toate împreună, ritm, tensiune şi unitate a piesei, susţinând la maximum firul şi fiorul dramaturgic. Costel Constantin (Ştefan cel Mare) face unul dintre cele mai bune roluri din cariera sa artistică. Poate cel mai bun. Accentuează dimensiunea umană a marelui domnitor, fără a-i ştirbi din măreţie”.

(Liternet.ro )