A fost umor de la un capăt la altul, a fost perfecţiune în interpretare, a fost originalitate care îi face bine lui Caragiale şi a mai fost un spectacol întors pe dos. De fapt, două spectacole într-unul singur. Sau un spectacol în două feluri. Ori cum ai lua-o, tot bine e.

Dan Boicea, Adevărul -Premiera lunii: Mariana Mihuţ şi Victor Rebengiuc cântă şi dansează în „Conul Leonida" 

În anul Caragiale, Naționalul bucureștean își celebrează patronul și cu acest spectacol bijuterie, cizelat de Silviu Purcărete până la perfecțiune. "Conul Leonida față cu reacțiunea", farsa într-un act scrisă de nemuritorul nenea Iancu și interpretată magistral de Mariana Mihuț și Victor Rebengiuc va rămâne, fără îndoială, în istoria teatrului autohton, ca un etalon extrem de greu de depășit. (...) Iar scenografia lui Dragoș Buhagiar rimează la modul absolut cu viziunea specifică a regizorului, impactul vizual fiind acela care te absoarbe din prima clipă la fiecare spectacol al lui Purcărete, acest Da Vinci al regizorilor români. (...)În concluzie, dacă iubiți marile surprize, nu ratați "Conul Leonida" care se joacă în Sala Mică.

Gabriela Hurezean, Cronica Română - Premieră: Conu' Leonida față în față cu... viceversa  

Conul Leonida față cu reacțiunea" este un spectacol unicat, ce trebuie vizionat, susținut debordant comic de cei doi mari actori, Mariana Mihuț și Victor Rebengiuc care se adaptează desăvârșit solicitărilor de ilustrare teatrală ale regiei. Cu alți actori în distribuție, viziunea lui Silviu Purcărete nu prindea valoarea dorită. Cei doi dau și o lecție de ce sensuri ascunse poate deține replica lui Caragiale, cât de actual rămâne dramaturgul pentru realitatea noastră, bolnavă de manipulare politică. Spectacolul aparține unui solid proiect al Teatrului Național bucureștean, de a onora "Anul Caragiale" cum se cuvine. Este realizat în colaborare cu Teatrul Municipal "Ariel" din Râmnicu Vâlcea. Poate fi considerat un eveniment pentru momentul actual al vieții noastre teatrale.        

Ileana Lucaciu, Spectator - Întâlnire cu doi actori de geniu 

Silviu Purcărete a izbutit o re-teatralizare a acestui text. (...)Până acum, "Conul Leonida faţă cu reacţiunea" este cel mai valoros spectacol Caragiale din câte s-au montat în această stagiune aniversară. Are coerenţă, originalitate, stil, personalitate. Triumviratul Purcărete-Şirli-Buhagiar a reuşit să coaguleze deopotrivă valenţele culturale cu cele spectacular-vizuale, tradiţia cu inovaţia. Mariana Mihuţ şi Victor Rebengiuc sunt motoarele turbo ale unei maşinării impresionante. Un spectacol de concepţie, de gând, o fericită „întâmplare" serios pregătită şi îndelung meşteşugită, o reconfortantă întâlnire cu Caragiale şi cu tot ceea ce face ca teatrul să fie nu numai un nemijlocit transportator de mesaj, arta cea mai vie, mai ancorată în prezent, ci şi cea mai la îndemână formă de miracol.

Răzvana Niță, Port.ro - Teatralitatea coşmarului  

Ideii regizorale se alătură fericit construcţia scenografică ce aparţine lui Dragoş Buhagiar. Oricine vede spectacolul observă că decorul e gândit ca "un personaj în sine". (...)Purcărete nu o lasă pe slujnica Safta în umbră. Ehe... În prima parte, aceasta apare în vis... Cântăreaţă de cabaret... E la balul de "lăsata secului". Florentina Ţilea (tânăra actriţă e atât de talentată!), pe care am văzut-o la premieră (pe acelaşi rol, în alte reprezentaţii e şi Cătălina Sima), cântă... în acompaniamentul unui pianist, pe muzica lui Vasile Şirli, chinuindu-l în înlănţuirea de imagini pe Leonida cu repetări de felul "fandocsie... ipohondrie...". Dar în partea a doua, când Leonida e coană, Safta e slujnica amărâtă. Farsa lui Caragiale este o fantezie a lui Purcărete de admirat!

Maria Sârbu, Jurnalul Național - Mariana Mihuţ şi Victor Rebengiuc interpretează Conul Leonida...  

La nivel de interpretare, construcţia este impecabilă, în fiecare replică şi în fiecare cuvânt se citesc toate gândurile din spate, se citeşte o întreagă poveste de viaţă între doi oameni, gradul de educaţie, ierarhia din familia lor, spaimele, nevoile, tabieturile, obişnuinţele. (...)  o creaţie actoricească de o extraordinară subtilitate.

Monica Andronescu, Yorick - Fandacsie „viţăvercea" sau Conu Leonida la talk-show   

Interesant e să observi că schimbarea de moravuri din ultimul secol face redistribuirea de replici cît se poate de posibilă, că un Leonida femeie bărbată e plauzibil, că mărcile de gen rămîn nesemnificative în faţa substanţei propriu-zise a piesei.

Practic, Mariana Mihuţ şi Victor Rebengiuc pot juca orice (mai ales împreună), transformînd materia cuvintelor şi a situaţiilor după propria forţă interpretativă. (...)

Şi Buhagiar, şi mai ales Purcărete sînt nişte pasionaţi ai magiei pe scenă, şi chiar o montare de mici dimensiuni ca aceasta e un decor ideal pentru iluzionisme - cu atît mai mult cu cît spectacolul se transformă într-o desfăşurare a iluzoriului şi inadecvărilor cetăţeneşti.

Iulia Popovici, Observator Cultural - Teatru. Clasa votanţilor români 

(...) în viziunea lui Purcărete, Leonida din textul lui Caragiale este de gen feminin, iar masculinul este Leonid, interpretat în partea a doua, cu farmecul ei inconfundabil, electrizant, de Mariana Mihuţ. O bijuterie de spectacol, unul dintre acelea pe care vrei să le mai revezi de mai multe ori.  (...) Nu din cauza cantităţii, a timpului petecut în sală este încântător ultimul spectacol al lui Purcărete, ci datorită Valorii!

Mircea M. Ionescu, revista Taifasuri, nr. 401, pag. 27 - Leonid, Leonida şi „naşul" Purcărete  

La efectul „wow" a contribuit substanţial scenografia „vie" a lui Dragoş Buhagiar, care face ca într-adevăr şi nimica să mişte, în acordurile în crescendo ale muzicii lui Vasile Şirli. Spectacolul este atât de neaşteptat şi de proaspăt, încât îi diminuez din farmec numindu-l original sau inovator. (...)

Actorii transformă în realitate acest univers oniric fabulos. Mariana Mihuţ şi Victor Rebengiuc intră în scenă în lumina spoturilor puternice, îmbrăcaţi în costume de gală. El ne povesteşte savuros la microfon de Garibaldi, iar ea îl confirmă cu mândrie maternă. Întregul spectacol putea continua aşa. Relaţia scenică, firescul dobândit prin experienţă, gradarea impecabilă, nuanţarea precisă şi acel ceva în plus care îi face pe amândoi cei mai buni în ceea ce fac.

Alina Epîngeac, BeWhere - Conul Leonida față cu reacțiunea  

...  Inventezi un nou gen, ceva între cabaret şi thriller şi Stan şi Bran şi Dada.

Te numeşti Silviu Purcărete şi, alături de Mariana Mihuţ, Victor Rebengiuc, Dragoş Buhagiar, Vasile Şirli şi I.L. Caragiale, creezi unul dintre cele mai deştepte, explozive şi pline de imaginaţie spectacole din noul secol al teatrului românesc. 

Mihai Brezeanu, Liternet - Conu' Purcărete faţă cu Creaţiunea - Conul Leonida faţă cu reacţiunea   

Cel mai reușit spectacol Caragiale pe care l-am văzut în acest an omagial este cea mai nouă pre­mieră a Teatrului Naţional din București, Sala Mică: Conu' Leo­nida faţă cu reacţiunea, spectacol în re­gia lui Silviu Purcărete. (...)  Dragoș Buhagiar, scenograf și light designer, a întregit careul de ași al spec­tacolului. Nu cunosc niciun alt scenograf ca­re să reușească, dintr-o privire, să-l trans­porte pe spectator acolo unde trebuie să fie, ţinându-l captiv în acea lume pa­ra­lelă până la căderea cortinei. Contribuţia sa, mereu la limita între operă de artă în sine și bucată dintr-un ansamblu perfect, transformă orice spectacol într-o ex­pe­ri­enţă de neuitat, lăsând emoţii puternice ori­cărui privitor și făcând astfel spec­ta­colele nemuritoare în memoria celor care le-au văzut.

Ioana Moldovan, Revista 22 - (Re)Caragializarea scenei    

Înţelegi manevra lui Silviu Purcărete al cărei scop constă în înlocuirea tiraniei textului cu plăcerea acestuia. (...) contează recitalurile interpretative, capacitatea de a interpreta şi a valora subtilităţile textului, de a descoperi subtexte, de a enunţa ori de a insinua prin intonaţii, gesturi şi tăceri a celor doi mari actori.  Contează incomensurabila lor capacitate de a reinventa o piesă despre care mai fiecare dintre noi crede a şti tot, de a ni-o oferi drept trufanda, drept ceva ce merită redescoperit nu prin trucuri, ghiduşii ori suprasolicitări/supralicitări regizorale, ci prin mari actori.

Mircea Morariu, Adevărul - Plăcerea textului: "Conu Leonida", cu  Victor Rebengiuc şi Mariana Mihuţ  

2012 - desemnat "Anul Caragiale" de UNESCO - a avut momentul său de vârf spectaculos şi seducător la Teatrul Naţional Bucureşti: "Conul Leonida faţă cu reacţiunea". Regizorul Silviu Purcărete, actorii Mariana Mihuţ, Victor Rebengiuc, scenograful Dragoş Buhagiar şi compozitorul Vasile Şirli, un cvintet de elită, sunt autorii acestui spectacol-eveniment.(...)   Pariul lui Purcărete a fost transformarea acestei farse într-un act, care nu ar dura mai mult de douăzeci de minute, într-un spectacol pentru mileniul III. Regizorul, cu o imaginaţie ludică fără frâne, întoarce textul pe faţă şi pe dos, cultivând un joc savant al surprizei. (...)Participăm cuceriţi la arii de virtuozitate, care excelează prin simplitate şi adevăr omenesc. Un model de rigoare şi vigoare. (...) O creaţie în care arta cuplului regal Mariana Mihuţ - Victor Rebengiuc purifică şi înnobilează universul Caragiale. Răul şi urâtul capătă poezie şi mister teatral. Un "spectacol- locomotivă" pe care vi-l recomandăm.

Ludmila Patlanjoglu, Cotidianul -  Pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, Cuplul regal Mariana Mihuţ - Victor Rebengiuc şi fandacsia lumii noastre 

Noul joc aduce prin Efimiţa (pe care o cheamă tot Leonida, fiindcă desinenţa de feminin permite, pe de o parte, şi fiindcă, o ştim, Zoe e bărbată, pe de alta), în faţa spectatorilor, o Miţa Baston la vârsta următoare (continuitate logică, în definitiv, în „De ce trag clopotele, Mitică?", Mariana Mihuţ susţinând chiar rolul Miţa), iute la mânie, covârşitoare, furie în faţa căreia „regnul" masculin abia de mai are loc de răzbunarea unor timide ironii, cu atât mai mult cu cât, erotic vorbind, „nimica mişcă". Este partea Marianei Mihuţ, în primul rând, este partitura explodând energetic, lăsată fără griji pe mâna unei actriţe extraordinare. (...)

Propunerea lui Silviu Purcărete, pe care Mariana Mihuţ şi Victor Rebengiuc o gândesc şi o realizează cu înaltă clasă, este a unui soi de sinteză a personajelor caragialeşti, cu demonstrarea interşanjabilităţii lor.

Doru Mareş, Yorick - Cuplul absolut vs cuplul infinit sau Aria lui Şi Nimica Mică