Stagiuni Anterioare
O noapte furtunoasă
de Ion Luca Caragiale
O noapte furtunoasă
de Ion Luca Caragiale
Data premierei: 09.10.2002
Data ultimei reprezentații: 12.06.2012
Durata: 1 h 50 min / Pauză: Nu
„Onoarea de familist” a lui Jupân Dumitrache şi universalitatea artei lui Caragiale sunt aparate cu argumentele unei teatralităţi mai presus de culoarea locală. Prinşi încă o dată în vârtejul intrigilor amoroase şi ale „ambiţurilor” – Rică, Ziţa, Veta, Chiriac, Ipingescu şi Spiridon.
| Jupân Dumitrache: | Mircea Rusu | Nae Ipingescu: | Orodel Olaru |
| Rică Venturiano: | Dan Puric | Chiriac: | Mihai Călin |
| Spiridon: | Rodica Ionescu | Veta: | Irina Movilă |
| Ziţa: |
Ileana Olteanu Medeea Marinescu |
“Există suficiente motive să credem că „O noapte furtunoasă” în varianta lui Felix Alexa este cea mai bună montare din ultimii ani a unei piese de Caragiale. În orice caz, este un spectacol de văzut obligatoriu!”
Gabriela Hurezean, Naţional
“O noapte furtunoasă” este o montare traversată de energii interioare, care se nasc, se contopesc, susţin cu fire nevăzute spectacolul, hrănit permanent de soluţii regizorale născute dintr-o imaginaţie exuberantă, înşiruindu-se coerent, într-o cadenţă plină de o elegantă dezinvoltură.
Cel mai frumos cadou pe care îl putea primi posteritatea lui Caragiale în anul ce-i poartă numele este, nu mai puţin, o montare cu valoare de reper, care face dificilă reuşita viitoarelor “exerciţii regizorale” pe teme din Caragiale.”
Cristina Modreanu, Adevărul literar şi artistic
“O lume nebună, cuprinsă de un delir al simţurilor şi trăirilor devoratoare se hârjoneşte, se fugăreşte, se maltratează burlesc şi crud, în acordul valsurilor lui Richard Strauss. În acest carusel sunt prinşi şi spectatorii, ca martori, dar şi eroi ai unui vis-coşmar, când chipurile lor sunt reflectate în oglinziile - decor, ce întind o punte imaginară între actori, public şi timpul lui Nenea Iancu. (...) Felix Alexa aduce la rampă o echipă tânără, care, sub bagheta sa, devine performantă în roluri marcate de monştri sacri ai teatrului românesc. În acest dialog - pariu, ei duc mai departe tradiţia, îmbogăţind-o cu sensibilitatea vremii noastre, construind noi modele, portretizează remarcabil, oferind o suită de recitaluri, într-un spectacol - recital.”
Ludmila Patlanjoglu, Curentul