Stagiuni Anterioare
Recviem
de Matei Vișniec
Recviem
de Matei Vișniec
Data premierei: 22.01.2016
Data ultimei reprezentații: 08.06.2016
Durata: 1 h 30 min / Pauză: Nu
50 lei; 40 lei; 20 lei
Dabija priveşte moartea aşa cum priveşte viaţa – sau istoria marcată de războaie ori bântuită de spectrul comunismului – cu o detaşare lucidă, cu umor crud şi agresiv până la visceral. Plasticitatea textului lui Vişniec îi hrăneşte voluptatea grotescului şi-i dă motiv în plus să demonstreze absurdul unei existenţe în care cu toţii vom păşi, negreşit.
Recviem e graniţa între istorie şi memorie unde moartea apare însufleţită de Morţii Patriei – demni sau nedemni – care îşi revendică răspicat drepturile de defilare la parada de întoarcere acasă. Dialogul direct, fără subtilităţi, ai zice, dar care decantează atât de subtil sensurile replicilor, pendularea între fragilitate lirică şi cruzime, dar şi doza de umor frust din cântecele Adei Milea fac din Recviem o parabolă cu haz şi ironie despre război, despre moarte şi „viaţa” din ea.
« […] Recviem este …un hohot de râs şi de plâns, întrucât istoria suferinţei omeneşti se împleteşte strâns şi cu absurdul, şi cu grotescul şi chiar cu prostia.
Îi mulţumesc lui Alexandru Dabija că s-a apropiat de aceste cuvinte şi că s-a lăsat incitat şi inspirat de ele. Aşteptam demult această întâlnire cu Alexandru Dabija – un artist al energiilor subtile pentru care aş scrie zi şi noapte şi, de altfel, textul Recviem-ului s-a nuanţat şi s-a completat după începerea repetiţiilor.
În parcursul meu de dramaturg eşalonat pe mai mult de patru decenii întâlnirea cu Teatrul Naţional din Bucureşti este esenţială. Îmi amintesc de adolescenţa mea, când intram în acest teatru ca într-un templu, fascinat de actorii săi şi de ceea ce se întâmpla pe scenele sale. M-am hrănit mult, în tinereţe, din spectacolele Naţionalului bucureştean, iar ideea că acum mi-aş putea auzi propriile cuvinte pe una dintre noile sale scene mă umple de nostalgie şi de emoţie, este ca şi cum aş lua viaţa de la început. » Matei Vişniec
Foto: Florin Ghioca
| Generalul: | Marius Rizea | Intendentul: | Gavril Pătru |
| Funcționarul: | Ioan Andrei Ionescu | Mama: | Afrodita Androne |
| Troțki: | Mihai Calotă | Lenin: | Mihai Munteniţă |
| Stalin: | Lucian Iftime | Morții Patriei: |
Cristian Bota Nicholas Cațianis Eduard Mihai Cîrlan Sorin Dobrin Ștefan Huluba Emilian Mârnea Mihai Niță Mihai Nițu Vladimir Purdel Andrei Redinciuc Alec Secăreanu Andrei Seușan Ionuț Toader Alexandru Voicu |
"Textul lui Matei Vişniec are nu numai substanţă şi umor, are anvergură universală, impact puternic (mai ales în vremurile de azi), dimensiune atemporală - în orice colţ de lume, în orice tip de conflict, oamenii rămân oameni, mentalităţile şi rutina supravieţuiesc morţii, nu învăţăm din greşeli, nu corectăm lecţiile cumplite ale istoriei. Umanitatea demonstrează o înspăimântătoare forţă de reproducere a erorilor, un soi de indolenţă adolescentină, o suficienţă care nu asumă trecutul ca pe o dimensiune obligatorie a viitorului.
"Recviem" este deopotrivă un memento dar şi un hilar delir al acestor spectre care se agaţă de moarte cu un terifiant entuziasm vital".
Răzvana Niță, Port ro - Întoarcerea soldaților
"Dabija scoate războiul din unitatea concretă spațiu+timp și o aruncă în universalitate+eternitate. Așadar, nu mai vorbim despre morții unui război mondial (scuze, nu pot să scriu asta cu majuscule), ci despre morții tuturor războaielor din care omenirea n-a învățat nimic. O antologie a ferocității/voracității care, atunci când nu izvorăsc din foame pură, izvorăsc strict din prostie. Iar prostia e tragicomică și nu putem decât să ne apărăm de ea, râzând.
Masa Morților Patriei, bine coagulată, sună ca o orgă sub degetele unui muzician priceput".
Gabriela Hurezean, Muze și arme - Premieră la TNB: ”Recviem” cu ABBA și twister
"Unul dintre lucrurile care îmi plac la Alexandru Dabija este modul serios în care tratează cu umor subiectele „grele“. Regizorul se apropie prin comic de „marile probleme ale omenirii“ – religie, moarte, patrie –, are o nativă antipatie faţă de pioşenie şi un refuz consecvent al snobismului performativ.
(...) Recviemul lui Dabija este un spectacol haios despre tiparele în care arhivăm memoria războaielor, dar şi mai mult, este o şarjă despre micile metehne umane de care nu scăpăm nici dincolo de moarte".
Oana Stoica, Dilema Veche - Comedia morţilor
"Și în dramaturgie, ca și în regie se caută insistent apropierea de postmodernism, avangardă, inovație, originalitate, dar foarte rar căutările dau un rezultat de convingere emoțională a publicului cititor sau spectator. Textul “Recviem” face parte din acest demers și obține interesul scontat prin întâlnirea cu un regizor de excepție, Alexandru Dabija preocupat să îl îmbogățească teatral".
Ileana Lucaciu, Spectator - Regizorul dă viață textului
"Ei sunt "morţii patriei", milioane, care se adună pentru a intra în marş triumfal şi grotesc în capitala, neprecizată, a uneia dintre ţările combatante.
Te afli în faţa unui val de tragedii personale, dar toate la un loc dau naştere unor scene şi replici comice, accentuate de viziunea regizorală şi de cea actoricească (...) spectacolul este unul cu un accentuat aer brechtian.
Spectacolul nu e zguduitor, dar e impresionant".
Nicolae Prelipceanu, Teatrul Azi 5-6-2016 - Cum se pregăteşte o defilare a morţilor patriei
