Tragedia lui Carmen

de Marius Constant, Jean-Claude Carrière, Peter Brook,după Georges Bizet, Henri Meilhac şi Ludovic Halévy, Prosper Mérimée

Versiune inedităa operei lui Georges Bizet, în regialui Ion Caramitru şi scenografia Mariei Miu, cu Orchestra OpereiNaţionale Române, dirijată de TiberiuSoare.

Unspectacol-eveniment, beneficiind de trei variante de distribuţie, cu nume deprimă mărime ale artei lirice şi actori consacraţi.

În variantacreatorilor de renume mondial - Peter Brook, Jean-Claude Carrière şi MariusConstant - coproducţia TNB-ONB, cu sprijinul UNITER - aduce o nouă viziuneasupra unei opere clasice, într-o inedită combinare a celor două domenii -teatru şi operă.

„M-am apropiatfără sfială de această lucrare. De la prima lectură am simţit că suntcompatibil cu substanţa ei. Ritmul,vioiciunea, senzaţia de autenticitate, de teatru adevărat m-au cuceritinstantaneu. Peter Brook şi Marius Constant au reuşit aproape imposibilul. Să restructureze şi să descopere virtuţiascunse unei capodopere. Ce-o fi asta? Încălcarea dreptului suveran alautorului?! Ingerinţă criminală?! Rebeliune artistică?! Dacă ar fi trăit însecolul nostru, Bizet ar fi fost bucuros să-şi recunoască opera în substanţa eicea mai intimă. În care personajele sunt vii şi zbuciumate ca nişte autenticecreaturi şi nu agitate fals şi obsedate numai de performanţele vocale. Se poatevorbi despre un hibrid în cazul Tragediei lui Carmen, dar despre unul genial,pentru care cei doi mari artişti şi-au dat mâna şi au contribuit esenţial. Pestetoate însă Muzica divină cu care Bizet îşi înzestrează personajele estepurtătoare de mesaj ceresc în încrâncenarea ei de a cânta iubirea şi suferinţaomului." (Ion Caramitru)

La Tragédie deCarmen      

Je brave tout, lefeu, le fer et le ciel même !

Se schimbă garda.E rândul lui Don José, un brigadier. O cerşetoare dă târcoale, e Carmendeghizată, cu ceata ei de manglitori. Cel de pază o goneşte. Apare Micaela, vinede la ţară, e mesagera mamei lui Don José, care-i trimite fiului o scrisoare,bani şi... un sărut...Un baiser de ma mère! Un trandafir - L'Amour! L'Amour! - aruncat de Carmen, care a pus ochii pebrigadier - întrerupe amintirea satului şi a mamei.  Carmen îşi începe ispititorul asalt amorosînsoţit de toată filosofia iubirii închisă în La Habanera... - spre disperareaMicaelei. Se vor bate pentruel. Carmen o loveşte cu cuţitul, faptă pentru care locotenentul Zuniga o vatrimite la închisoare, sub paza lui Don José. Dacă va fi liberă, îl va iubi -se vor întâlni la hanul lui Pastia, promisiune căreia Don José, cuprins deAmor, îi cedează. Ca urmare, va trebui să iasă din armată - unică şansă pentruun tânăr „de origine bască, orfan de tată, iute la mânie", care şi fuseseînchis pentru un scandal şi rănirea gravă a cuiva - umilit, fără grade, unsimplu soldat, un „brigadier îndrăgostit de o ţigancă!"

La hanul luiLillas Pastia. Copiii dau o mână de ajutor şi mai şterpelesc câte ceva. Zunigaare chef să se distreze. Dă sfaturi, e plin de sine, dar e şi emoţionat deîntâlnirea cu Carmen. La sfatul lui Pastia, care le e mijlocitor, se ascunde.Soseşte Carmen, încărcată cu mărfuri de contrabandă. Zuniga promite să răspundăgeneros favorurilor ei, pentru dans, pentru cântec ş.a. La han, Amorul, ca şivinul, costă. Din fericire, poate, pentru Carmen, apare Don José. Dar curând seaud trompetele, el trebuie să se întoarcă în cazarmă, la apel! Carmen seînfurie, nu suportă „concurenţa". Îl goneşte. El suferă că trebuie să plece şică ea nu crede în iubirea lui. Devine violent. Apare Zuniga. Cei doi se înfruntă, se luptă, Zuniga,sugrumat, cade mort. Bate cineva la uşă. Intră Escamillo, matador faimos. DonJosé ridică paharul, încercând să ascundă moartea lui Zuniga. Escamillo răspunde şi el cu un toast,ispitindu-i pe cei de faţă cu imaginea corridei pentru care se pregăteşte.Pastia şi Don José se vor debarasa de cadavrul lui Zuniga deghizat în clientbeat. Escamillo cântă şi o încântă pe Carmen, o acoperă de daruri. Don José se întoarce şi, gelos, îlprovoacă la luptă. Se bat.Carmen intervine şi-i desparte. Şi-o vor disputa altă dată. Escamillo îi invităla corrida din Sevilla... Et qui m'aime y viendra! - el e sigur de asta.

Don José, singurcu floarea de la Carmen - La fleur que tu m'avais jetée...şi cu imaginea ei subpleoape, îşi cântă dragostea, mărturisindu-se învins de stăpâna inimii lui. Ea se apropie încet: Carmen, je t'aime! Seîmbrăţişează. Carmen îl va lua pe Don José într-o tabără de-a lor. Acolo, lalumina flăcărilor, îndrăgostiţii se unesc în linişte şi taină. Şi-şi vor potoli focul inimii subcoviltir... Soseşte Garcia, „omul ei". Îi scoate afară pe cei doi. Don José aflăcine e Garcia; acesta îl ameninţă cu puşca. Don José răspunde cu pumnalul.Ies  să se bată. Singură, Carmen îşi dăîn cărţi, vrea să afle ce-i rezervă soarta: La mort! Toujours la mort! Se întoarce Garcia, seprăbuşeşte mort. Carmen îi cere lui Don José să plece. Se apropie Micaela, care revine, deşi i-e teamă,într-o ultimă încercare de a-l salva pe Don José. Credinţa şi dragostea ei suntmai puternice decât frica. Don José e de neînduplecat.

Ziua corridei.Copiii se joacă de-a taurul furios. Escamillo se pregăteşte de luptă. Şi seroagă. Intră Carmen. Urmează mărturisirea dragostei. Escamillo pleacă în arenă.Carmen vrea să-l urmeze, dar se opreşte. Apare Don José. Ea ştia că el va veni.Dar l-a aşteptat, pentru că ea nu cunoaşte frica. El o roagă să se întoarcă lael; vrea s-o salveze şi să se salveze... Loin d'ici, sous d'autres cieux. Dar Carmen e sinceră, nu-l mai iubeşte. Elo adoră, de dragul ei vrea să rămână bandit, şi o imploră să nu-l părăsească.Carmen însă nu va ceda niciodată: Libre elle est et libre elle mourra! Soldaţiiaduc trupul lui Escamillo, ucis de taur. Carmen nu mai are nici o ieşire.Bărbaţii pe care i-a iubit sunt morţi. E rândul ei. Tragedia lui Carmen se încheie. Don José îi ia gâtul.

Il fautpartir!........................................ Oui, c'est l'heure!......................................  C'est ici!